O nouă cercetare realizată de Universitatea de Agricultură din Tokyo scoate la lumină un adevăr fascinant despre pisici: acestea sunt capabile să recunoască mirosul stăpânului lor și să-l diferențieze de al altor persoane. Studiul, publicat recent și citat de BBC, pune în evidență abilitățile senzoriale subtile ale felinelor și oferă o nouă perspectivă asupra modului în care acestea interacționează cu oamenii.
Experimentul, realizat pe un eșantion de 30 de pisici domestice, a constat în expunerea animalelor la tuburi de plastic conținând tampoane impregnate cu diferite mirosuri: al stăpânului, al unei persoane necunoscute de același sex și un tampon curat, fără miros uman.
Cercetătorii au înregistrat timpul petrecut de fiecare pisică lângă fiecare tub și au observat că acestea mirosau semnificativ mai mult mirosul necunoscut decât cel al proprietarului. Acest comportament indică o reacție de explorare crescută în fața unui miros străin, dar și faptul că mirosul familiar este recunoscut și considerat mai puțin interesant, deoarece nu constituie o noutate.
Pisicile sunt recunoscute pentru simțul lor olfactiv puternic, pe care îl folosesc în mod activ pentru comunicare, orientare și identificare. În contextul acestui studiu, comportamentul olfactiv observat sugerează că felinele nu doar detectează mirosuri, ci și fac distincția între acestea în funcție de familiaritate.
„Rezultatele ne arată că pisicile domestice pot face diferența între mirosul proprietarului și cel al unei persoane străine, dar nu putem afirma cu certitudine că ele pot recunoaște o persoană anume doar pe baza mirosului”, a explicat profesorul Hidehiko Uchiyama, unul dintre autorii studiului, potrivit BBC.
Potrivit specialiștilor, interesul crescut al pisicilor pentru mirosurile necunoscute nu trebuie interpretat neapărat ca un semn de afecțiune pentru stăpân, ci ca o reacție naturală de curiozitate față de necunoscut. Această tendință este întâlnită și la alte animale, inclusiv la puii de pisică, care, în prezența mai multor mirosuri, vor investiga mai mult pe cel neobișnuit.
Comportamentul de a mirosi cu fața aproape de obiect este, de asemenea, asociat cu marcarea teritoriului. În astfel de momente, pisica își poate impregna propriul miros pe obiectele noi, proces numit „marcare olfactivă”.
Un alt aspect interesant relevat de studiu este faptul că reacția pisicilor poate fi afectată de contextul emoțional în care se află. Serenella d’Ingeo, cercetătoare la Universitatea din Bari, care nu a fost implicată în acest studiu, a subliniat: „Comportamentul observat în timpul testelor ar putea fi influențat de starea emoțională a animalelor. Nu știm dacă erau relaxate sau stresate în acel moment, ceea ce poate influența răspunsul olfactiv.”
De asemenea, prezența fizică a stăpânului în apropierea testelor ar fi putut crește interesul pisicii pentru celelalte mirosuri, tocmai prin contrastul creat între familiaritate și noutate.
Studiul japonez reprezintă un pas important în înțelegerea modului în care pisicile percep și interacționează cu oamenii. Deși nu este încă dovedit că pot recunoaște în mod specific o persoană doar după miros, este clar că pisicile au capacitatea de a distinge între mirosuri cunoscute și necunoscute, ceea ce oferă noi oportunități pentru studiul relației dintre animale și oameni.